Ai avut vreodată accese de furie atunci când partenerul a uitat un lucru important pentru tine? Atunci când ceilalți te critică te simți inferior, neînsemnat și foarte rănit? Este posibil ca în acele situații să reacționezi pe baza impulsurilor copilului interior.
Copilul interior este suma experiențelor noastre, bune și rele, întipărite în copilărie, pe care le-am trăit alături de părinții noștri și de alte persoane apropiate. Majoritatea acestor experiențe nu ni le mai putem aminti în mod conștient, dar ele există în subconștientul nostru. Astfel, copilul interior este o componentă importantă a subconștientului.
La dezvoltarea copilului interior contribuie grijile, fricile și dificultățile trăite în primii ani de viață, dar și experiențele pozitive.
Bazându-se pe experiențe pozitive, dar și negative, copilul interior are două instanțe interioare: copilul-lumină și copilul-umbră.
Copilul-umbră este caracterizat de convingerile noastre negative și sentimentele asociate acestor convingeri, precum tristețea, neajutorarea sau furia. Convingerile negative se formează în situații în care ne simțim respinși și considerăm că este ceva greșit la noi. O convingere negativă poate fi formulată în următorul fel: “Nu sunt îndeajuns de bun!”
Copilul-lumină este caracterizat de experiențele noastre pozitive și sentimentele bune din noi. El este o metaforă pentru încrederea în forțele proprii. Convingerile pozitive asociate copilului-lumină se formează în situații în care ne simțim acceptați și iubiți de persoanele importante pentru noi. O convingere pozitivă poate fi formulată în următorul fel: “Sunt îndeajuns de bun!”
Dezvoltarea copilului interior
În primii șase ani de viață se dezvoltă, în mare parte, părțile de personalitate reprezentate de copilul-lumină și copilul-umbră.
Primii ani de viață au un rol extrem de important în dezvoltarea unei persoane deoarece atunci se formează structura creierului, împreună cu un număr ridicat de conexiuni neuronale. Astfel, experiențele avute în această perioadă se întipăresc adânc în creierul nostru. Se întipăresc o diversitate de experiențe precum momentele de bucurie, cele de supărare, atunci când am simțit că putem avea încredere în forțele proprii și în cei din jur, dar și cele în care a predominat neîncrederea în ceilalți.
Chiar dacă am avut o copilărie majoritar fericită, în fiecare dintre noi există o parte rănită. Pe de altă parte, chiar dacă am avut parte de experiențe neplăcute în copilărie, au existat și momente frumoase, când am avut parte de ajutor și sprijin din partea celorlalți.
Astfel, există în fiecare dintre noi un copil-umbră, care se poate simți inferior și mic. În același timp, există și un copil-lumină în fiecare dintre noi, care se simte protejat și fericit.
Copilul interior este o parte din noi care ne poate influența viața în diverse feluri, precum modalitatea în care percepem anumite situații, cum relaționăm cu ceilalți și cum gestionăm conflictele.
Sunt multe momente în viața noastră când este nevoie să ne îndreptăm atenția spre copilul interior, indiferent dacă este vorba despre copilul-umbră sau cel lumină. Cunoscând această parte din noi, vom fi capabili să înțelegem impulsurile copilului interior și să reacționăm corespunzător la ele din perspectiva adultului sănătos.
Articol realizat de Isabela Dragu si coordonat de Psiholog Ioana Dumbravă
Bibliografie
Stahl, S. (2015). Vindecarea copilul interior. Editura Litera, București